Devotional 12 aprilie 2015

A spune sau a nu spune “DA”

Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, trece cu măreţie pe nori. (Deuteronom 33:26)

La începutul istoriei pământului toate erau foarte bune. Toate erau perfecte. Însuşi Creatorul privea admirativ spre opera de artă ce ieşise din mâinile Sale şi o considera desăvârşită. Cu toate acestea, se pare că exista un mic amănunt care nu era chiar foarte bun sau mai bine zis nu era complet: „nu este bine ca omul să fie singur.” (Geneza 2, 18)
Vă plac nunţile? De obicei ele vin însoţite cu un aer de bucurie, entuziasm şi prospeţime. Dar ce ziceţi de o nuntă la care aţi fost invitat şi apoi, când ajungeţi la ea, nu mai sunteţi primit?… Pilda fecioarelor din Matei 25 înfăţişează oarecum un astfel de episod. Însă pentru a înţelege mai bine contextul acestei nunţi probabil că e indicat să se ştie câteva detalii despre organizarea nunţilor în perioada şi cultura respectivă.
În cultura orientală, mirele este un personaj de mai mare importanţă decât mireasa – spre deosebire de cultura noastră unde toate privirile sunt aţintite înspre mireasă – si, de regulă, el acoperea toate cheltuielile de nuntă. Nunta evreiască avea loc în 3 etape: logodna oficială (aranjată de părinţii viitorilor miri), ceremonia religioasă în casa mirelui  (la un an sau mai mult după aceea), ospăţul (în general noaptea, acasă la mire şi dura circa 7 zile). Ospăţul putea avea loc imediat după ceremonie sau săptămâni mai târziu. Mirele venea să-şi ia mireasa şi, împreună cu ea, mergeau la nuntă. Ceremonialul era foarte sofisticat şi putea costa sume de bani substanţiale. Nunta era deci un eveniment social la care prietenii erau dornici să participe. Mirele şi mireasa păşeau pe strada luminată de candelele aprinse de “domnişoarele de onoare”. Ca cineva să nu fie prezent pe stradă pentru a-i întâmpina pe cei doi reprezenta o ofensă şi o mare pierdere (http://www.curieruladventist.ro/ilustratii).  Întreg ritualul nunţii era unul deosebit şi asta făcea pe invitaţi să se simtă onoraţi atunci când participau la un astfel de eveniment.
Privind din perspectiva aplicaţiei, pilda celor 10 fecioare subliniază faptul că e necesar să ne privim permanent starea spirituală în lumina venirii lui Hristos într-un moment neştiut şi neaşteptat. A nu fi într-o legătură personală cu El la venirea lui înseamnă a fi exclus din prezenţa şi împărăţia Sa. Faptul că Dumnezeu ne invită pe totţi la ospăţul nunţii Mielului e pentru noi o mare onoare şi a lipsi de la acest eveniment semnifică cea mai mare pierdere pentru noi.
Creştinul este un om care aude chemarea lui Dumnezeu. Esenţa unei chemări constă în faptul că ea este sau o provocare sau un apel. Termenul grecesc întrebuinţat pentru a invita o persoană în casă ca oaspete sau pentru invitarea oaspeţilor la nuntă este kalein. Acest verb este folosit şi cu privire la Simon fariseul care L-a invitat pe Isus la masă în casa lui. De asemenea acelaşi termen semnifică chemarea la ospăţul nunţii Mielului. Pe langă semnificaţia aceasta, termenul kalein mai poate fi folosit atunci când este chemat cineva la tribunal; cu privire la citarea unui martor/inculpat în faţa judecătorului ( „Analiză semantică a unor termini din Noul Testament,” William Barclay). De aceea evenimentul glorios al revenirii Domnului Hristos poate fi privit din două perspective: participarea la ospăţul nunţii Mielului – perspectiva pozitivă-, şi chemarea în faţa Judecătorului Suprem pentru a fi judecat cu privire la faptele rele – perspectiva sumbră. Chemarea lui Dumnezeu este în acelaşi timp şi o chemare la privilegiu şi o chemare la datorie şi este şi o chemare la judecată. Ceea ce va face diferenţa va fi răspunsul nostru la această invitaţie.
În catedrala din Lubeck, Germania se găseşte o inscripţie cu nişte cuvinte care îndeamnă pe orice cititor la cercetare.
“Astfel ne vorbeşte Hristos, Domnul nostru:
Voi Mă numiţi Domn şi nu ascultaţi de Mine,
Mă numiţi Lumină şi nu Mă vedeţi,
Mă numiţi Calea şi nu Mă umblaţi,
Mă numiţi Viaţa şi nu Mă trăiţi,
Mă numiţi Înţelept şi nu Mă ascultaţi,
Mă numiţi Frumos şi nu Mă iubiţi,
Mă numiţi bogat şi nu-Mi cereţi…
Dacă vă condamn, să nu daţi vina pe Mine!”

Laura Manuela Şteţco

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *