Devotional 16 aprilie 2015

Când cerul nu răspunde…

El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. (1 Corinteni 1:8)

Cred că cel mai tainic aspect al creştinismului practic este acela al rugăciunilor neascultate. De-a lungul timpului, omenirea a încercat să pătrundă această taină dând diverse explicaţii pentru răspunsurile negative sau pentru tăcerea cerului. Deşi există numeroase texte în Biblie privind condiţiile în care rugăciunea este ascultată, de multe ori ne împotmolim pe cale când nu se întâmplă aşa cum ne aşteptăm. Ni se pare adesea că îndeplinim toate condiţiile şi totuşi nu primim răspuns şi în acelel momente de impas săm vina ori pe credinţa insuficientă ori pe alte elemente folosite mereu ca pretext când nu ne dorim o autocercetare amănunţită.
„Răspunsul la rugăciune poate fi un fapt iluzoriu. Ceea ce unii consideră a fi răspuns la rugăciune, alţii pot considera ca fiind o simplă coincidenţă. Sunt aşa de multe teorii despre cum să primeşti răspunsul la rugăciune, încât cineva poate crede că în ultimă instanţă acest lucru depinde de horoscop sau de şansă şi noroc… Dacă ar fi să ne formăm credinţa doar pe răspunsurile la rugăciune, nu am mai crede niciodată. “(Kris Coffin Stevenson) Şi atunci pe ce să ne bazăm credinţa?…
Pe de o parte e minunat când te rogi mult timp pentru un lucru şi în sfârşit îl primeşti. Simţi că într-un fel s-a meritat aşteptarea. Sau poate simţi că bucuria e atât de mare încât ar fi trebuit să o experimentezi mai repede ca viaţa să prindă culoare. Pe de altă parte uneori ne dăm seama că dacă am fi primit răspunsul aşteptat la unele rugi, nu ar fi fost bine pentru noi. „Este mai bine pentru noi că Dumnezeu nu răspunde întotdeauna la rugăciunile noastre exact când ne dorim şi întocmai în felul dorit de noi. El va face pentru noi mai mult bine decât să împlinească toate dorinţele noastre pentru că înţelepciunea noastră nu este bună.” (Ellen G. White)
Se pare că uneori e bine să primim răspunsurile aşteptate şi uneori nu şi tocmai din acest motiv e greu să găsim un echilibru şi să ştim când trebuie să perseverăm şi când să ne retragem. E greu să ştii cum să te manifeşti, ce să spui şi mai ales ce condiţii să îndeplineşti. Însă privind lucrurile mai în profunzime vom constata că nu e vorba de condiţii de îndeplinit. „Răspunsurile la rugăciunile noastre sunt daruri preţioase de la Dumnezeu şi nu un lucru pe care îl putem avea printr-o purtare bună sau prin urmarea minuţioasă a unui ABC. Într-o anumită privinţă, răspunsul la rugăciune nu este esenţial pentru creşterea spirituală… Credinţa trebuie să crească chiar în absenţa a ceea ce poate susţine afirmarea ei.” “(Kris Coffin Stevenson)
Mai presus de toate nu contabilizarea răspunsurilor contează, nu cât ne rugăm sau în ce condiţii, contează să fim conştienţi de puterea rugaciunii, sa nu pierdem din vedere esenţa ei şi să ne rugăm neîncetat. „Rugăciunea e cel mai puternic instrument pe care l-a pus Dumnezeu în mâinile noastre. E cea mai bună armă de folosit în orice dificultate şi cel mai sigur remediu în orice problemă. E cheia care deschide tezaurul promisiunilor, mâna care scoate la lumină graţia şi ajutorul la vreme de nevoie. E trompeta de argint în care dumnezeu ne porunceşte să suflăm în toate nevoiel noastre şi e strigătul pe care El a promis să-l asculte întotdeauna.” (Ellen G. White)

Laura Manuela Şteţco

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *