Devotional 20 aprilie 2015

Goana după prestigiu

Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. (Psalmii 121:7)

“Peter Kreeft ne spune că în ritualul latin de înmormântare a unui împărat austriac, oamenii duc trupul neînsufleţit al fostului rege către uşa bisericii mănăstireşti. Ei bat în uşă şi spun: ‘Deschideţi!’ Stareţul care este înăuntru întreabă: ‘Cine este?‘ Oamenii de afară răspund: ‘Împăratul Karl, împărat al…‘ Răspunsul din biserică vine imediat: ‘Noi nu cunoaştem o astfel de persoană aici.‘ Aşa că oamenii bat din nou la uşă şi apoi se aude întrebarea stareţului: ‘Cine este?‘ ‘Împăratul Karl,’ răspund cei de afară. ‘Noi nu cunoaştem o astfel de persoană aici,’ se aud din nou cuvintele stareţului. Pentru a treia oară oamenii bat din nou la uşă. ‘Cine este?’ întreabă stareţul. ‘Karl,’ răspund oamenii. În acel moment uşa se deschide.” (http://curieruladventist.ro/ilustratii)
Apreciem părerile oamenilor mari şi ne place să fim şi noi consideraţi valoroşi. Alergăm după aplauze, după laude şi după prestigiu. Ne place să ne creem un nume şi ne folosim de el pentru a obţine avantaje. Uităm însă că la sfârşitul vieţii nu mai contează dacă am fost sclav sau rege. Până şi oamenii mari din istorie, după ce au sacrificat totul pentru glorie şi-au dat seama că e mai important să cunoşti gândurile lui Dumnezeu, restul fiind detalii.
Deşi ne dăm în vânt după a ne creiona  o imagine perfectă şi o reputaţie de invidiat, atunci când citim scrierile lui Solomon ni se cam pare totul în zadar, deşertăciune. Ceea ce contează în final e numele de copil al lui Dumnezeu!

Laura Manuela Şteţco

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *