Devotional 26 aprilie 2015

Principii de bază când vine vorba de cucerire
– partea a doua  –

Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile. (2 Timotei 2:7)

“Primul lucru a fost să te caut din priviri şi tu nu erai… Şi mă gândeam că s-ar putea să fie din cauză că mă iubeşti şi tu şi asta te înspăimântă… Înţeleg. Înţeleg că eşti speriată. Dar nu vei mai simţi aşa pentru că eu nu plec nicăieri… Pentru că eu cred că eşti cea mai bună şansă a mea să fiu mai bun. Mă faci să vreau să fiu mai bun. Şi cred că pot să fiu. Cu tine cred că pot. Aşa că nu plec nicăieri, iar tu poţi să nu te mai ascunzi. Şi dacă vrei să fii speriată e în regulă, dar fii speriată împreună cu mine…“ (Shonda Rhimes) Ăsta da discurs, nu-i aşa? Lucrurile ar fi mult mai simple dacă celălalt ar ştii ce e în sufletul nostru şi ar ştii cum să ne ia, cum să ne citească gândurile fără ca noi să afisăm ceva. Însă realitatea infirmă de cele mai multe ori existenţa unui astfel de “specimen” supradotat cu astfel de talente. De cele mai multe ori sunt necesare eforturi asidue şi timp îndelungat ca un cuplu să ajungă la stadiul în care să întâmpine nevoile şi dorinţele partenerului fără ca acesta să spună ceva. Realitatea e mult mai crudă!
Nu ştim ce doreşte celălalt pentru că nici măcar nu ne străduim să aflăm, de obicei suntem prea preocupaţi de propria persoană şi de ce dorim noi. Sau nu-l cunoaştem îndeajuns pe cel de lângă noi, nu ne cunoaştem bine nici pe noi şi ne trăim viaţa plini de frustrări. Unele filme romantice care vor să ne conştientizeze de cum stau lucrurile în realitate şi să ne ofere explicaţiile pentru care nu funcţionează unele relaţii prezintă profilurile bărbaţilor ca să ne dăm seama în ce categorie intră fiecare şi să aflăm cu ce tip de probleme ne confruntăm. Nu voi enumera profilurile de acolo, ci mă voi ocupa de cei pe care i-am studiat eu, de cei pe care i-am observat în viaţa reală:
–    ce care ţintesc prea sus, au pretenţii kilometrice şi au fiţe pe ei; speră să găsească fata ideală, dar nu-şi dau seama că ei nu oferă nici pe jumătate din ce pretind.
–    cei care fac parte din categoria băieţi buni şi au potenţial mare de a se dezvolta şi mai mult, însă în loc să caute pe cineva în stare să exploateze potenţialul se uită după opusul lor şi sunt refuzaţi ca mai apoi să se descurajeze şi să caute “în afară” acceptare.
–    cei cărora le place jocul şi deşi pretind că vor o relaţie serioasă, aleg independenţa şi se complac până târziu în postura de burlaci.
–    cei care sunt atraşi de statut şi avantaje şi vor o tipă ambiţioasă care să lupte şi în locul lor şi ei să se bucure doar de rezultate; nu ţin cont de adevăratele valori şi se uită doar după carcasă şi prestigiu.
–    cei care afişează religiozitate, dar duc lipsă de spiritualitate şi de profunzime; în biserică etalează imaginea perfectă, însă studiindu-i mai îndeaproape, vei observa că detaliile îşi spun cuvântul.
–    cei superficiali şi prea realişti, nemulţumiţi de viaţă şi care citică tot ce mişcă.
–    cei prea influenţabili care preferă pe cele cu personalitate puternică ca să-i mai pună la punct şi să-i trezescă la realitate.
–    cei care sunt frumoşi, deştepţi, manieraţi, amuzanţi, descurcăreţi, harnici, atenţi, originali, modeşti, înţelepţi, romantici, finuţi, îndrăzneţi şi generoşi… şi care trăiesc  undeva pe la Polul Nord pe lângă Santa.  (Dar să nu fim pesimiste că cine ştie… poate, poate…)
Lista poate fi lungă pentru că există atâtea tipuri şi profiluri încât avem bătăi de cap dacă începem să definim mai mult.  Şi poate că sunt şi liste mai obiective, dar fiecare vorbeşte din perspectiva proprie, în funcţie de ce întâmpină. Şi or fi şi liste cu profilurile feminine, însă fiecare se ocupă cu ce analizează de obicei.
Degeaba încercăm să săpăm după ideal ca după o comoară şi să trăim neîmplinirea prin Pseudo-Eldorado, viaţa ne învaţă că „dragostea devărată nu vine atunci când găseşti persoana perfectă, ci învăţând să vezi o persoană imperfectă perfectă.” (Jason Jordan) Şi hai să fim serioşi, nici noi nu suntem prea aproape de ideal şi atunci de unde atâtea pretenţii… Let’s get real!
“Vedeţi ce complicată a devenit viaţa… kilometrii scrişi despre ce înseamnă să fii bărbat, despre ce înseamnă să fii femeie…” (Iacob Coman) şi uneori tot degeaba… Cât trăim învăţăm şi se pare că lecţiile tot nu se epuizează, dar probabil că şi în asta constă farmecul vieţii. Ne aflăm într-un carusel trecând mereu pe lângă aceleaşi situaţii până prindem morala… sau până ameţim. Şi deşi o căutăm cu atâta însetare, “nu trebuie să fii freudian ca să vezi că dragostea poate fi, de fapt, periculoasă…” (Alon Gratch) E pericolul să ţi se schimbe viaţa, e pericolul să trebuiască să-ţi confrunţi fricile şi mai presus de toate e pericolul… să fii fericit! So go for it!

Laura Manuela Şteţco

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *