Devotional 29 aprilie 2015

Demachierea chipului ce pretinde a fi pictat în culorile cerului

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)

“Sunt cine sunt astăzi datorită alegerilor pe care le-am făcut ieri.” (Eleanor Roosevelt) Atitudinea pe care o avem zi de zi determină hotărâri, iar aceste hotărâri afectează viitorul.
Vorbind din perspectivă profesională, aş spune că există două categorii principale de persoane: pe de o parte sunt cei care pun cariera mai presus de orice, chiar şi mai presus de religie şi principii, iar pe de alta sunt cei care se dau atât de spirituali încât consideră că nu e necesar să te mai dezvolţi, să progresezi pe alte planuri. Şi fie că o dăm într-o extremă sau în cealaltă ajungem să avem opinii eronate despre lume şi viaţă. Şi opiniile au libertate de exprimare, dar faptele sunt sacre, (parafrazare a unui citat din engleză „Opinions are free, but facts are sacred.”) abia ele dovedesc cum stau lucrurile într-adevăr.
Am cunoscut oameni care datorită influenţei din mediile academice erau setaţi în a pune cariera pe primul loc, în a se dezvolta pe plan profesional în aşa fel încât făceau o obsesie din asta. Nu e rău să ai ambiţie şi să vrei să atingi excelenţa, dar în momentul când aceasta ajunge să pună stăpânire pe întreg timpul tău, pe întreaga ta energie şi te trezeşti cu gândul la asta şi nu ştii altceva decât asta atunci e o problemă. E o problemă mai ales dacă îl dai pe Dumnezeu laoparte, dacă pe oameni îi tratezi cu asprime, ca şi cum pe ei ar trebui să foloseşti bisturiul şi dacă pierzi din vedere sensul vieţii. Viaţa nu se rezumă la a-ţi alimenta încontinuu orgoliul şi a sustrage aplauze şi a alerga doar după statut. Viaţa înseamnă să ştii să trăieşti frumos, să te bucuri de parcursul drumului, să apreciezi oamenii pe care-i întâlneşti, să găseşti semnificaţia existenţei şi să aperi valorile. Bineînţeles e nevoie şi de diplome, e indicat să participi  la cât mai multe seminarii şi ateliere, dar e important să ştii ce pune stăpânire pe tine şi ce informaţii sunt sănătoase pentru creierul tău şi mai ales cum îţi modelează ele comportamentul.
La polul opus stă categoria prinsă în mrejele mediocrităţii care consideră că Domnul vine curând şi nu mai e necesar să ne stresăm cu lucruri „banale”, nu e indicat să studiem cărţile seculare, ci trebuie să ne izolăm undeva departe de ispite şi să avem grijă ca nu cumva să fim afectaţi de ceva “păcătos.” Astfel de oameni sunt în stare să ţină predici ore întregi învârtindu-se în jurul aceleiaşi idei fără însă a spune ceva ieşit din comun şi fără a căuta să empatizeze şi să înţeleagă nevoile celor din jur pentru a veni în întâmpinarea lor aşa cum pretind că e ideal. Şi se plafonează şi nu numai că rămân ei la acelaşi nivel, ci atunci când aud pe cineva citând alte opere decât cele inspirate schimbă culorile feţei în toate nuanţele curcubeului de parcă l-ar vedea pe “Zgândărilă.” Ca să poţi să le vorbeşti oamenilor pe-nţelesul lor trebuie să ai anumite cunoştinţe, trebuie să ai un anumit nivel de cultură şi ca să găseşti puncte comune de discuţie trebuie să citeşti opere recunoscute. Nu sunt la ideea să fii infectat cu tot felul de mizerii şi tot felul de teorii ateiste, mai ales dacă nu eşti sigur pe principiile tale şi dacă nu ai o stabilitate în convingerile tale, însă dacă vrei să fii cap şi nu coadă trebuie să atingi acel nivel promovat de Biblie în care să faci orice lucru cât poţi de bine, în care să-ţi foloseşti talanţii şi să tinzi spre înalt asemena Maestrului. Biblia nu învaţă să arăţi cu degetul
spre celălalt dacă e mai învăţat decât tine şi să-l etichetezi drept apostaziat doar din invidie; dacă tu nu te ridici la nivelul lui nu-l înţepa şi nu-l face să se simtă vinovat pentru capacităţile lui; nu asta înseamnă pocăinţa, să vânezi greşeli în ograda altuia.
Creştinismul nu încurajează extremele bolnăvicioase care îţi liniştesc spiritul justiţiar. Conceptele lui Hristos răspândesc bunătate, îngăduinţă, a tinde spre înalt şi a rosti adevărul frumos, cu dragoste. Dacă nu eşti în stare să faci asta mai ai încă de lucrat…
Nu ai fost chemat să te legi doar de această viaţă trecătoare şi să-ţi creezi un nume care să dureze o sută de ani, ci ai fost chemat să lucrezi la un nume care să dureze o eternitate. Şi nu ai fost chemat nici să judeci pe aproapele tău sub pretexte false doar pentru că nu-ţi place să-i fii inferios, ai fost chemat să-l iubeşti, să-l respecţi şi să-l ajuţi să urce şi mai mult, să te bucuri chiar şi când e la o altitudine semnificativă faţă de tine. Ăsta e adevăratul spirit al lui Isus, asta înseamnă a trăi după metodele Lui şi nu ce te învaţă fariseii contemporani.
În ziua de azi nu mai e timp de periat, ci adevărurile se spun răspicat ca pe vremea lui Mica fie că ne place fie că nu, fie că vrei să asculţi, fie că negi şi acuzi de erezie. În ziua de azi nu ai de ales între o extremă sau alta, ci ai de ales între a trăi echilibrat şi constant după principii sănătoase sau a fi instabil trecând de la imoralitate la exces de zel. „Cei mai cunoscuţi creatori sunt acei artişti a căror operă e viaţa însăşi, cei care exprimă inexprimabilul fără pensulă, daltă, lut sau chitară. Ei nici nu pictează, nici nu sculptează –opera lor este viaţa. Acolo unde sunt ei pulsează viaţa. Ei văd, dar nu trebuie să deseneze,  ei sunt artişti, dar ştiu să trăiască. “ (J. Stone)

Laura Manuela Şteţco

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *