Disciplina şi la ce foloseşte ea
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ( Matei 24:35)
Stiu ca pentru cei mai multi oameni, acest cuvant nu evoca sentimente prea placute, nici stari prea calme. “Disciplina” evoca amintiri nu prea frumoase apartinand perioadei copilariei, în care disciplina insemna pedepse, insemna bataie, insemna stat la colt sau în genunchi, o zi fara desert sau fara iesit afara şi multe alte metode pe care parintii le aplica copiilor indisciplinati. Cumva termenul de disciplina nu este tangent prea des cu perioada adulta a omului. Se presupune ca până devii adult, maturitatea te-a invatat deja să fii disciplinat, să respecti reguli – chiar dacă nu iti plac, să te comporti frumos în societate – chiar dacă nu iti vine mereu usor.
Si cu toate ca este ceva ce noi ca adulti nu prea acceptam, disciplina este cautata de unii şi aplicata consecvent. Ma disciplinez să iau micul dejun zilnic. Ma disciplinez să pot alerga 3 kilometri zilnic, apoi 5. Ma disciplinez să nu mi se urce sangele la cap de la orice nimic şi sa-mi traiesc viata mai calm. Ma disciplinez să ma trezesc la ora 6 ca să am mai mult timp pentru ceva sau pentru altceva. şi cumva auto disciplina suna mult mai bine decat să iti spuna altul ce, cum, când să faci.
Cei mai multi oameni pe care ii cunosc, oameni care au reusit ceva important în viata, s-au supus unui asemenea tratament. Ne uitam la un om care este în forma şi il admiram pentru ca arata şi se simte atât de bine, ne-am dori şi noi să aratam asa, să stralucim de sanatate. Ne-am dori şi noi să obtinem ceva “mare” care să strige cât de ambitiosi suntem, cât de perseverenti, cât de buni. în spatele acestor calitati exista zile şi luni, poate saptamani la rand în care oamenii acestia nu au facut ce le-a placut, ci ce a trebuit. Poate ca este mai convenabil să mergi oriunde decat să fii consecvent pe drumul tau, dar nu e nicidecum mai bine. Poate ca e de 10 ori mai usor să stai cu capul pe perna decat să incepi să iei decizii şi poate, la fel, e mult mai usor să faci ce ti se spune şi să carcotesti în barba decat să iei tu decizii pentru altii. E mai usor să incepi să faci lucrurile mai usoare mai intai şi să lasi altora mizeria, dar ştiu de mult timp ca un lider adevarat este cel care face personal şi cel dintai treburile neplacute din firma.
Mereu este implicat sacrificiul, dar intotdeauna acest sacrificiu este unul care să aduca beneficii mai tarziu. Cei mai multi oameni, inclusiv eu, prefera să inceapa cu lucrurile placute, să isi organizeze prioritatile în functie de placere, dacă se poate mai intai să primeasca recompensele şi apoi să munceasca. şi apoi mai tarziu, când cineva a terminat deja treaba cea mai grea şi primeste aplauzele încep mustrarile de constiinta.
Asadar, mai devreme sau mai tarziu, trebuie să ne disciplinam tendintele lenese. dacă nu ne formam obiceiuri bune, cele rele nu stau pe loc şi cresc în toate locurile în care ar fi putut creste cele bune. Neutri nu putem ramane nicidecum, pentru ca e cel mai usor să devenim rai şi să facem raul.
Si aici fac legatura cu 1 Corinteni 9: 24-27: “Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
Dincolo de multiplele comentarii care tin de acest fragment, oricine ia viata ca pe un joc, se deprinde cu usurinta să isi exercite auto controlul în toate lucrurile. Trebuie să avem o tinta. Trebuie să avem o cale. Trebuie să avem un mijloc. Nu e suficient să avem un vis, că visul nu te duce nicăieri. Trebuie să fim disciplinaţi ca să reuşim să facem ceea ce alţii nu vor să facă, să reuşim să obţinem ceea ce alţii doar visează.
Denisa Stamate